Am gasit fix cuvintele potrivite pentru a stabili cum sa inchei...

"Vina a fost uneori a mea, alteori a lor, iar de cele mai multe ori undeva la mijloc. Probabil că fiecare dintre noi am fost la momentul respectiv prea încăpățânați, prea mândri, prea orgolioși sau prea orbi ca să ne recunoaștem propria vină. Ne-am lăsat influențați de părerile subiective ale altor oameni și nu ne-am lăsat propriul suflet să vorbească, proprii ochi să vadă adevărul. Am preferat să ridicăm ziduri între noi și cei care ne-au rănit, aruncându-ne din când în când peste zid câte o ocară care să adâncească și mai mult rana.


Eu am obosit. Am pus armele jos, căci nu mai pot să duc lupta asta. Mă rănesc pe mine însumi. Și e inutil, știi? Peste ani e posibil să regretăm că nu am luptat mai mult pentru prietenie, pentru armonie. Așa că sper ca într-o bună zi să găsim în noi puterea de a ne ierta unii altora copilăriile, nechibzuințele, mitocăniile, presupunerile și curiozitățile.




                                            

Cu bine, foste prietene… foste dragi!

Nu va urăsc, dar nici nu va mai iubesc… " - http://momenteinviata.ro