Smiling on a rainy day

Azi e o zi oarecum invizibila,menita doar sa treaca,o zi in care am incercat sa dorm pana la ora 14:00 (si am reusit),in speranta ca atunci cand ma voi trezi,sa fi trecut jumatate din zi...
Am iesit pe geam in speranta unei raze de soare,insa afara ploua si vantul legana copacii de vai-vai...
Am mers sa imi fac o cafea si am avut norocul sa pun sare in loc de zahar,deci oficial,totul era impotriva mea azi.
Dar dupa ce am facut o alta cafea (de data aceasta cu zahar) am revenit la geam.Mi-am dat seama ca si ploaia,si vantul au frumusetea lor...E chiar frumos sa te uiti pe geam cand ploua,poate chiar mai frumos decat atunci cand te orbeste soarele :)).
Si uite deja e 16:55,mai putin si e seara.Apoi e maine si in sfarsit merg acasa.Chiar daca in mare parte voi invata si acasa,macar sunt acasa.
Si nu ma plang pentru zilele astea in care am asteptat doar sa treaca,aiurea,pentru ca stiu ca vor veni altele si mai grele,cu dor mai mare,examene mai grele,insa gandul ca voi termina cu bine cu examenele si voi avea o vara de vis ma face sa trec peste toate cu zambetul pe buze,chiar si in zilele ploiaoase :)
Si nu vreau sa inchei postarea fara a vorbi despre TINE,cel care imi aduci zambetul pe buze in fiecare zi,cel care ma iubesti cum nimeni nu m-a iubit vreodata,cel care ai grija de mine si ma faci sa ma simt cea mai iubita si cea mai fericita de pe lume!Tie vreau sa iti multumesc ca esti langa mine si cum ziceam,pentru zambetul si fericirea pe chipul tau,am sa imi dau si sufletul!Te iubesc!:*

Si vorba vine, atata timp cat esti cu mine, 
Inevitabil va fi bine!!!

http://www.youtube.com/watch?v=6cKknBmfmK8

"Ea este Dana,prietena mea!"

Si sigur ne-am certat si sigur ne-am gresit si sigur nu ne-am apreciat adevarata valoare a prieteniei si sigur ne-am mintit si sigur ne-am vorbit urat si multe altele...
Dar acum cred ca am ajuns in punctul ala in care amandoua suntem destul de mature incat sa realizam ca prietenia noastra nu sta doar in 'barfe',glume tampite ( >:) ),rasete la infinit,povestirea despre dramele iubirilor.Prietenia noastra e mai mult.Nu am fost niciuna prietena perfecta si poate nu vom fi niciodata,dar asa cum suntem,am invatat sa ne intelegem una pe alta atunci cand poate nimeni nu ne-ar fi inteles,am invatat sa nu fim egoiste in prietenia noastra,am invatat ca putem vorbi si fara ironii,am invatat sa nu ne mai privim de sus ci fata in fata,am invatat sa ne respectam mai mult una pe alta si sa renuntam la glumele si defectele din trecut,am invatat sa fim oameni mari impreuna si mai presus de toate am realizat cat de mult tinem una la alta!Si eu,Roxana Bolog,iti promit ca poate nu voi fi cea mai buna prietena,dar voi fi mereu acolo pentru tine cand vei fi trista,te voi lasa sa mai faci greseli si te voi astepta sa vi sa plangi pe umarul meu atunci cand iti vei da seama ca ai gresit,iti voi spune atunci cand cred ca un fir de par nu iti sta bine,iti voi arata parte plina a paharului atunci cand tu o vei vedea doar pe cea goala si te voi ajuta sa iti transformi defectele in calitati,pentru ca mi-ai demonstrat ca poti sa faci asta atunci cand ti se ofera spatiul si intelegerea necesara.
Dana,iti multumesc ca esti prietena mea!Te iubesc! :*