1 Noiembrie.Azi mi-am descarcat sufletul

Niciodata nu am crezut ca ma pot simti atat de linistita si atat de aproape de tine....

E a doua oara in viata mea cand vin singura aici...prima data am venit fara niciun motiv,pentru simplul fapt ca am simtit ca este singurul loc din lume unde pentru o clipa pot uita de toate grijile,de toate supararile.

Exact asta am simtit si acum.In timpul asta petrecut aici,am uitat de toate.Sau mai bine spus,m-am descarcat de toate.

Ti-am povestit in gand atatea lucruri....Si chiar daca asta se intampla des,sa stau si sa ma gandesc "Tati,ce bine ar fi aici sa imi spui parerea ta!" sau "Tati,ce bine ar fi sa fi aici sa...."... defapt totul se rezuma la "ce bine ar fi sa fi aici!"....
As avea atata nevoie de tine...defapt de cand ai plecat cred ca nu a existat o clipa sa nu am nevoie de tine.Si acuma dupa atatia ani,inca ma revolt cateodata cu vesnica intrebare "De ce?"...si inca tot nu am gasit un raspuns...

Cateodata ma intreb cat de diferita ar fi fost viata mea cu tine in ea...cat de bine ar fi fost si pentru mine,si pentru mama,pentru buni,pentru toti...

Cat de bine ar fi fost sa il cunosti si tu pe Robi.Sa faceti impreuna tractoare :))

Cat de bine ar fi fost sa fi aici sa ma certi asa cum doar tu stiai....
Sa ai incredere in mine si acum,asa cum ai avut tot timpul...
dar sa stii ca eu deja mi-am imaginat toate astea...

E atat de greu cand ma gandesc la copilarie...la cat de mult ai putut sa ma iubesti...cu cat drag ma strangeai in brate de fiecare data cand intrai pe poarta...dar astea sunt toate amintirile mele,care nu o sa mi le poata lua nimeni...nici macar sa incerce...

Mi-e dor de tine...si dorul asta il sti doar tu si Dumnezeu...pentru ca doar cineva care poate vedea in sufletul meu poate sa inteleaga ce simt....in rest,nu mai astept sa imi inteleaga nimeni acest dor.pentru ca e peste limita imaginatiei acest dor sau defapt durere...doar cine simte poate intelege... 

Imi ramane doar sa ma uit la cer...si sa iti multumesc pentru omul cu suflet cald care ai fost,tata minunat,erou al vietii mele....

Klaus Iohannis

Nu prea imi gasesc cuvintele potrivite pentru a incepe si asta din doua motive posibile: fie din cauza ca am prea multe ganduri/idei despre aceasta tema pe care nu stiu cum sa le pun in scris fara a fi intelese gresit,fie din cauza ca toate aceste ganduri nu au la baza decat intuitia mea,texte din mass-media,pe care cu greu le mai cred si speranta intr-un om pe care incerc sa il cunosc tot mai mult.

Sunt un simplu cetatean cand vine vorba de viata politica a Romaniei,la fel ca si oricare dintre voi.

Un simplu cetatean care si-a pierdut increderea in toti cei care jucau hora politicii romanesti in ultimii ani.
Un simplu cetatean care pana acum catva timp era dispus sa nu profite de dreptul egal de care beneficiem toti,de dreptul la vot,din simplul fapt ca nu puteam accepta sa merg sa aleg "dintr-un cos cu mere stricate,un mar care sa fie macar cu 1% mai putin stricat decat restul".

Toate astea pana acum. 

Nu pot spune ca exista un motiv anume pentru care mi-am schimbat parerea despre mersul la vot in aceasta toamna,desi mai mult ca sigur totul a inceput de la schimbarile si modul in care lucrurile au inceput sa se schimbe in orasul meu,Ineu.

Ineul pentru mine mereu a fost un oras frumos,linistit,cu oameni frumosi si cu..... "buruiana" lui....Dar aspectul orasului s-a schimbat enorm,in bine,in frumos,din momentul in care a aparut in frunte lui un om pe care il admir,un om in care cred,un om datorita caruia pot spune ca am reinceput sa cred in politica romaneasca,un om care a redat Ineului culoarea,iar cetatenilor,ca si mine, speranta intr-un viitor mai bun.

Momentan nu fac parte din niciun partid politic,deci tot ce afirm se bazeaza strict pe ceea ce vad ochii mei si pe ceea ce imi spune intuitia.

Un alt motiv pentru care mi-am schimbat parerea este Klaus Iohannis.
Nici macar nu am cautat sa gasesc un candidat in care sa incep sa cred,deci faptul ca mi-am indreptat privirea spre el si faptul ca am inceput sa citesc despre el,in primul rand ca si om,iar apoi ca si politician,se datoreaza intuitiei mele.
Cum spuneam si la inceput,nu sunt nici experta si nici nu il cunosc personal.Am citit doar lucruri care se afla la indemana oricarui cetatean cu conexiune la internet.Poate am cautat mai mult decat unii dintre voi.Poate gresesc.Poate nu.Dar un lucru e sigur: imi asum riscul de a crede in el,deoarece il simt mai diferit decat ceilalti.Daca gresesc si voi fi dezamagita de alegerea mea,mi-o asum.Dar pentru moment,Klaus Iohannis imi inspira incredere.


Nu spun ca ar fi capabil sa schimbe Romania intr-o zi.
Nu spun ca nu ar putea cadea in jocul murdar practicat in politica romaneasca.
Nu spun ca are planurile perfecte pentru tara noastra.
Nu spun ca o sa fie corect.
Nu spun ca o sa castige aceste alegeri.
Nu spun nimic din toate astea..... dar,in acelasi timp,toate acestea sunt lucrurile pe care mi le doresc! :)

Iar in incheiere as dori sa spun ca nu am scris aceasta postare cu scopul de a supara pe cineva.Respect alegerea fiecaruia si respect faptul ca alte persoane sustin un alt candidat. E o simpla postare despre modul in care parerea mea despre alegeri s-a schimbat si despre candidatul in care eu cred. :)

Fericirea

Cred ca fericirea e lucrul cel mai de pret in viata tuturor!

Nu stiu in ce consta fericirea altor oameni.Probabil fiecare o simte in diferite moduri.

Consider ca fericirea e atunci cand simti ca esti iubit,atunci cand vezi ca cei de langa tine nu te lasa singur in momntele grele sau in zilele in care esti prost dispus.

Pentru mine fericirea este reprezentata de multe lucruri.

Fericirea e atunci cand faci un lucru bun si esti multumit de tine.

Fericirea e atunci cand reusesti sa ii faci pe cei din jur sa zambeasca.

Fericirea e atunci cand reusesti sa ii apreciezi pe cei din jur pentru calitatile lor si nu sa ii judeci pentru defecte.

Fericirea e atunci cand te bucuri de viata ta si nu judeci vietile altor.

Fericirea e atunci cand  ai rude minunate si cu un suflet mare.

Fericirea e atunci cand prietena ta cea mai buna vine acasa si o astepti din toata inima.

Fericirea e atunci cand mama iti spune cat te iubeste si tu stii asta.

Fericirea e atunci cand ai o bunica cu suflet de aur care si-ar da si viata pentru tine si tu la fel.

Fericirea e atunci cand cainele tau se aseaza langa tine cand esti trist sau te face sa zambesti atunci cand e nazdravan.

Fericirea e atunci cand un prieten te intelege si te apreciaza.

Fericirea e atunci cand poti sa te uiti peste pozele din trecut si sa zambesti pentru fiecare amintire.

Fericirea e atunci cand oferi sau primesti a doua sansa.

Fericirea e atunci cand te bucuri de faptul ca esti studenta si vezi ca iti place ceea ce faci.

Fericirea e atunci cand adormi zambind.

Fericirea e atunci cand ai de ce sa iti fie dor de un prieten plecat departe.

Fericirea e atunci cand te bucuri pentru fericirea celor din jur.

Fericirea e atunci cand ai o poza cu artistul tau preferat.

Fericirea e atunci cand mananci cartofi prajiti. :D

Fericirea e atunci cand e atunci cand cineva te tine in brate in momentele grele.

Fericirea e atunci cand te uiti peste anii ce au trecut si nu ai schimba nimic pentru ca stii ca fiecare amanunt din trecut a construit prezentul.

Fericirea e atunci cand iti bei cocktailul preferat alaturi de un prieten.

Fericirea e atunci cand iubesti si esti iubit.


Fericirea e atunci cand iti iubesti pisica cu toate defectele ei :))

Fericirea e atunci cand reusesti sa il faci pe el sa zambeasca.

Fericirea e atunci cand stii ca fericirea lui e fericirea ta.

Fericirea e atunci cand ti-e greu si te uiti la cer si sti ca acolo e cineva care te va iubi mereu si va avea mereu grija de tine.

Fericirea e atunci cand imi dau seama ca te am pe tine langa mine.

Fericirea e atunci cand stii ca Dumnezeu ti-
a luat un inger sa te vegheze si sa te iubeasca din cer si altul pe pamant sa aiba grija de tine si sa te iubeasca!

I just love my life!

Mama mea

Am scris despre multe lucruri pe blogul meu,dar cred ca e momentul sa scriu despre persoana datorita caruia respir,datorita caruia sunt in momentul acesta in viata...MAMA!

Eu nu sunt genul de persoana care ii spune mamei atat de des ca o iubeste mult.Probabil si distanta nu imi permite si totusi asa sunt eu.Dar cred ca ea stie cat de mult o iubesc,chiar daca nu ii spun atat de des acest lucru.

Eu sunt de parere ca mai mult conteaza sa imi arat iubirea prin fapte,prin mandria pe care i-o ofer atunci cand fac lucruri bune si prin parerea de rau cu care o privesc atunci cand gresesc.Stiu ca ea vede aceste fapte si le apreciaza,pentru ca ea e...mama mea!

Eu stiu ca mama mea ma iubeste enorm si stiu ca daca ar fi pusa intr-o situatie anume,si-ar da si sufletul pentru mine,pentru ca ea e..... mama mea!

Eu stiu ca orice s-ar intampla pe lumea asta,eu mereu voi fi lumina ochiilor ei,cel mai bun lucru pe care l-a facut pe lumea asta si de care e mandra si stiu ca niciodata nu ma va lasa la greu.Si sper ca stie ca indiferent unde vom fi pe lumea asta,ca vom fi la 1 metru in acceasi casa sau la mii si sute de kilometrii,ea e mama mea si mereu ma voi intoarce la ea si mereu voi avea grija de ea!

Cu toate ca eu de multe ori spun ca nu seaman cu ea,trebuie sa recunosc! Amandoua avem o "gura" mare :)) Cel mai bine ii sa nu stai in preajma noastra atunci cand ne contrazicem,pentru ca s-ar putea sa incepi sa ai probleme cu auzul a doua zi! :)) Dar in cele din urma,amandoua stim ca asa suntem noi,nu strigam cu rautate,strigam ca asa e vocea noastra :))

Iar acum sa spun ce cred eu despre MAMA MEA :

Pentru mine,mama este o eroina! 

Ea este cea care mi-a dat viata,ea este cea care m-a lasat sa invat din greseli si astfel sa devin un om mai bun,mai iubitor,care apreciaza fiecare lucru marunt pe care Dumnezeu i-l ofera,ea este cea care a trecut prin incercari grele si totusi a stiut sa mearga mai departe!

Te iubesc,mami! :*

                       Cu drag,pisicuta ta!

God is my power!

"Nu ţi-am dat Eu oare porunca aceasta: „Întăreşte-te şi îmbărbătează-te”? Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine în tot ce vei face.” (Iosua 1:9)